Profiluri bihorene: Pasiunea împletită cu răbdare creează capodopere
Autor: Ionel POPA,
Foto: Laurentiu Cristian Sandra
Intarsia se poate asemui cu un mozaic din diverse materiale: piatră, marmură, metale diverse, granit, gresie, lemn (diverse esenţe). Acest mozaic e cunoscut din cele mai vechi timpuri, el regăsindu-se în mormintele faraonilor, în Grecia antică şi Roma antică, cunoscând o dezvoltare deosebită în lemn în perioada Renaşterii franceze, în domeniul mobilierului.
Intarsia este tehnica folosită la ornamentarea mobilierului, care constă în încrucişarea în lemn a unor plăcuţe şi fâşii din os, fildeş, sidef sau lemn de diferite culori şi esenţe. Uneltele folosite pentru a realiza o lucrare de intarsie sunt destul de simple: daltă, pensete, cuţitaşe. Domeniul în relief al intarsiei se regăseşte în trei genuri: înaltă, mijlocie, plată, putând fi pictură sau sculptură grafică. Genul sculpturii se poate asemui cu arta decorativă, mai ales că este apropiată meşteşugurilor mobilierului, în mod special.
Primii paşi, primele succese
Vasile Lobonţiu este originar din Valea lui Mihai, are un pic peste 50 de ani şi este unul dintre ultimii artişti din Bihor care practică arta intarsiei în lemn, cu o pasiune demnă de invidiat, chiar dacă în viaţă a avut o altă meserie. Absolvent al Liceului de Artă Plastică din Satu Mare, clasa prof. Alexandru Csapo, Vasile a avut reale înclinaţii spre artă, iar după absolvirea liceului, lucrând câţiva ani la Fabrica de mobilă din Tileagd, a deprins adevărata meserie. Aşa cum o spune chiar el, a avut şansa să aibă un meşter deosebit, Ioan Albu, care l-a încurajat şi susţinut. În această perioadă, pe parcursul a trei ani de muncă, a realizat o adaptare după Nicolae Grigorescu - "Atacul de la Smârdan" -, pentru care a fost premiat cu locul I la concursul naţional din Bucureşti, în 1977.
Doamnele şi domnişoarele, răsfăţate aparte
O scurtă perioadă din viaţă şi-a dedicat-o unor lucrări mai mărunte, însă de o eficienţă aparte: a creat nenumărate casete pentru bijuterii, cu portrete umane, aici partea feminină fiind foarte interesată. Anumite secvenţe din viaţa cotidiană au fost reliefate pe multe tăvi şi tăviţe, ce au avut un real succes, ele umplând vitrinele multor cunoscuţi şi nu numai. A realizat nenumărate portrete pentru prieteni, cu o reală plăcere, fiind satisfăcut când aceştia îi apreciau munca.
O scurtă perioadă din viaţă şi-a dedicat-o unor lucrări mai mărunte, însă de o eficienţă aparte: a creat nenumărate casete pentru bijuterii, cu portrete umane, aici partea feminină fiind foarte interesată. Anumite secvenţe din viaţa cotidiană au fost reliefate pe multe tăvi şi tăviţe, ce au avut un real succes, ele umplând vitrinele multor cunoscuţi şi nu numai. A realizat nenumărate portrete pentru prieteni, cu o reală plăcere, fiind satisfăcut când aceştia îi apreciau munca.
Credinţa i-a deschis orizonturi largi
"Pentru intarsia în lemn se folosesc furniruri speciale, din paltin, nuc, care dau culoarea de bază, precum şi abanos ori mahon. Un tablou terminat nu trebuie să depăşească grosimea de doi milimetri. Bucăţile de furnir sunt lipite pe o placă specială, peste care se aplică cleiul şi se pune intarsia, după care se şlefuieşte manual şi se lăcuieşte cu lacuri mate, să nu strălucească. Tehnica originală este cerarea, o tehnologie pierdută, din păcate", explică Vasile cu nostalgie. Ochii lui iradiază o căldură aparte pe un chip deosebit de expresiv, ce degajă multă linişte, în contrast cu statura lui impozantă, de 1,85 m. Fiind un om credincios, şi-a canalizat munca în realizarea multor tablouri cu conţinut religios, care au fost foarte apreciate. Dintre acestea a avut câteva lucrări de excepţie: "Iisus pe cruce între cei doi tâlhari" - adaptare în intarsie după Rubens, lucrare care a poposit la un colecţionar din Germania; "Madona între stânci" - adaptare în intarsie după Leonardo da Vinci, tablou ce se găseşte acum într-o colecţie particulară în statul Arizona - SUA.
"Cina cea de taină", lucrarea de referinţă
"Deosebit de greu m-am hotărât asupra acestei lucrări, dată fiind în special importanţa acestui eveniment. Înainte de a începe lucrarea cu lemnul, am avut de realizat un desen extrem de migălos, în care fiecare amănunt avea o importanţă deosebită. Am folosit mii de bucăţele din furnir, tăiate milimetric, într-o combinaţie pretenţioasă", spune Vasile, privindu-şi cu evidentă satisfacţie capodopera. Într-adevăr, privind "Cina cea de taină", o reproducere în intarsie după Leonardo da Vinci, gândurile te poartă cu peste 2000 de ani în urmă, însă prezentul îţi creează o stare de spirit deosebită, fascinantă. Această lucrare de referinţă a fost terminată după o muncă de patru ani, are o dimensiune impresionantă - 2100/1100 - şi e de efect, având rama din lemn de nuc şi cireş, băiţuit cu mahon. Furnirele utilizate au fost din paltin, nuc, mahon, abanos, cireş, trandafir. Cuvintele nu pot însă exprima implicarea emoţională a artistului în această lucrare, de care s-ar despărţi foarte greu, ea încununând mii de ore de muncă, pasiune, dar mai ales răbdare.
Dispare intarsia oare?!
Această întrebare nu-i dă pace lui Vasile Lobonţiu. Acum are domiciliul în Câmpani, la nr. 162, şi crede că meşterii care se mai ocupă de acest domeniu, Ioan Albu şi Liviu Toduţ, ambii din Tileagd, precum şi Florian Demian, din Ţigăneştii de Tileagd, sunt mult prea puţini la număr pentru a avea puterea să transmită mai departe această artă tinerilor, chiar dacă ei o fac din plăcere. Din păcate, şcolile de arte şi meserii din Oradea şi judeţ nu au secţii sau clase unde s-ar putea învăţa această meserie. Artistul Vasile Lobonţiu a realizat multe lucrări de-a lungul timpului, însă acum ar dori să creeze, lansând această întrebare, un punct de plecare pentru cei care ar putea redresa această artă într-un viitor apropiat, iar cei care au talentul şi pasiunea necesare să-şi poată etala calităţile.
Această întrebare nu-i dă pace lui Vasile Lobonţiu. Acum are domiciliul în Câmpani, la nr. 162, şi crede că meşterii care se mai ocupă de acest domeniu, Ioan Albu şi Liviu Toduţ, ambii din Tileagd, precum şi Florian Demian, din Ţigăneştii de Tileagd, sunt mult prea puţini la număr pentru a avea puterea să transmită mai departe această artă tinerilor, chiar dacă ei o fac din plăcere. Din păcate, şcolile de arte şi meserii din Oradea şi judeţ nu au secţii sau clase unde s-ar putea învăţa această meserie. Artistul Vasile Lobonţiu a realizat multe lucrări de-a lungul timpului, însă acum ar dori să creeze, lansând această întrebare, un punct de plecare pentru cei care ar putea redresa această artă într-un viitor apropiat, iar cei care au talentul şi pasiunea necesare să-şi poată etala calităţile.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 | |
Detalii despre lucrările artistului la:
0723 088 547 - Ionel Popa
0745 939 849 - Vasile Lobonţiu
mail:
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| Comments |
|
|
||||||||
|
||||||||
|
||||||||
